Ce este dragostea? Ne chinuim de mii de ani să răspundem... Sau zeci de mii! Ne-am ostenit să răspundem pentru noi şi pentru cei dragi nouă prin tot felul de mijloace: de la cuneiforme pînă la scrijelitul în piatră sau pe lemn, de la litere măiestrit meşteşugite pe papirus pînă la fonturi pretenţioase electronice... Nemulţumiţi de rezultat, am încercat să răspundem prin pictură, prin muzică, prin sculptură, prin poezie! Şi toată truda în zadar!
Am inventat ştiinţe şi cercetători ca să ne lumineze. Calcule peste calcule pentru a afla formula dragostei! Celule, molecule, atomi ca să găsim secretul ascuns! Astre, zodii, influenţe, compatibilităţi, speculaţii psihologice.... Rezultatul? Simple supoziţii!
Şi, totuşi, de mii de ani ( poate de zeci de mii!), ne naştem din iubire, trăim căutînd cu frenezie sau cu disperare iubirea, vibrăm şi suferim din iubire, ne stingem încet cu gîndul la iubirile apuse...
Ce e dragostea? Poate bucuria bebeluşului de a descoperi Lumina şi sânul binecuvântat al mamei; poate plăcerea de a răsfăţa motanul alintat cu coada stufoasă; poate fiorii aceia minunaţi ce-ţi tulbură fiinţa adolescentină; poate sărutul tandru sub clar de lună; poate afecţiunea şi devotamentul pentru cel drag; poate grija şi responsabilitatea cu care îţi veghezi copilul; poate duioşia ce te reîntinereşte cînd priveşti ochii plăpânzi ai nepotului; poate blândeţea şi înţelepciunea cu care îţi mângâi vechiul - de-acum - tovarăş de viaţă, de bucurii şi întristări, cel care a suit alături de tine pe culmi nebănuite şi care te-a sprijinit în căderi amare... Sau, poate, toate astea la un loc!
Ne naştem din iubire, ne stingem în iubire...
No comments:
Post a Comment