Nu e greu să observi, în aproape toate domeniile, faptul că angajaţii a căror slujbă se desfăşoară „la vedere” sunt selectaţi „pe sprânceană”: de la simpli vânzători în supermarket sau secretare până la crainici TV sau asistenţi manager. Observaţia, cred, e universală. La noi s-a conturat odată cu celelalte schimbări aduse de înlocuirea regimului anterior.
N-am folosit întâmplător genul masculin. Însă incidenţa fenomenului e mult mai vizibilă în cazul reprezentantelor sexului frumos. La drept vorbind, fără să gândeşti problema sub toate aspectele, te bucuri mai mult într-un stand cu suveniruri, spre exemplu, să-ţi surâdă o veritabilă descendentă a Afroditei... Parcă ţi-e mai uşor să comunici cu ea! Toate astea în condiţiile în care sunt şi eu femeie! Darmite un bărbat!
Aş dovedi cel puţin inocenţă în gândire dacă mi-aş imagina că întreaga carieră a unei femei frumoase n-are legătură cu aspectul său “comercial”. Deşi, în ipostaza mea raţională, un conglomerat de idei pune stăpânire pe mintea mea: întâietatea competenţei în faţa prezenţei agreabile (mă cam visez în Suedia... ); egalitatea de şanse atât pentru femeia ce are, printre caracteristici, coordonatele 90-60-90, cât şi pentru cea care a ales să nu se înfometeze (viziune utopică?); direcţia sănătoasă receptată de generaţiile în formare, a căror privire trebuie îndreptată spre lucrurile esenţiale, reale, durabile (parcă n-aş trăi pe plaiuri mioritice!); devenind ceva mai pragmatici, când frumuseţea începe să apună, după ani de perfecţionare şi de formare de competenţe, ce facem? Dăm angajaţii afară şi aducem Afrodite proaspete?
Locul meu de muncă, din fericire, n-a presupus nicio selecţie pe baza criteriilor estetice. Nu că aş fi fost deficitară la acest capitol. Însă, cu trăirile şi cu simţirile de acum, cele ale maturului, n-aş putea accepta astfel de compromisuri! De-a lungul timpului, am putut observa puterea pe care ţi-o dă în anumite situaţii „confecţionarea” unui aspect îngrijit, elegant, cu trăsăturile ce te avantajează evidenţiate şi cu cele care nu-ţi vin tocmai bine, estompate. Am putut observa vraja pe care o produci asupra celor din jur dacă ai zăbovit în faţa oglinzii ceva mai mult timp dimineaţa decât pentru a te asigura că ochii nu-ţi poartă cu ei semnele somnului de noapte. Şi vă spun cu mâna pe inimă că elevii mei sunt mai atenţi la oră şi mai motivaţi să răspundă atunci când „doamna” e „cool” decât în zilele în care e ceva mai anostă.
Chiar am fost pusă într-o situaţie uşor neplăcută, printre adulţi de această dată, cauza fiind aspectul meu exterior. Îmi obişnuisem colegii să mă vadă zilnic purtând haine apropiate de stilul sport, imaginea feţei nefiind cosmetizată. După ce Afrodita „m-a vizitat”, reacţia lor devenise destul de greu de ascuns. Iar punctul culminant a fost atins printr-o observaţie inocentă: „Şi mai zici că nu face haina pe om!”.
O să vă mai spun ceva, dar mai în şoaptă, să nu ne-audă ai mei... Îmi dau cuvântul meu de doamnă că soţul e mai galant când e încântat de „companie”, iar copila arde de nerăbdare să-şi prezinte mama colegelor ei...
Pe de altă parte, e o chestiune de elementar bun-simţ să nu permiţi timpului să-şi lase amprentele lui adânci asupra trupului tău. Un tratament adecvat al pielii, un machiaj potrivit momentului zilei, contextului social şi vârstei pot face adevărate minuni.
Am tot reflectat asupra unui alt aspect: primează frumuseţea interioară? Cea exterioară? Atitudinea? Fără a avea pretenţii de datuum, cred că e o interdependenţă între acestea. Şi nu mă refer la teoriile conform cărora chipul, şi chiar constituţia trupului, ar dezvălui caracterul, felul în care gândim şi simţim. Simt că una o stimulează pe cealaltă. Cel mai uşor e să „updatăm” chipul. O cremă hidratantă, o trusă minimală de machiaj şi eşti alta! Dar, parcă, fiind „alta”, te armonizezi mai mult cu tine însăţi, capeţi încredere în propria persoană, începi să ai atitudine... Frumoasă şi elegantă, nu-ţi mai permiţi în supermarket să adopţi o postură care să-i deranjeze pe ceilalţi cumpărători, să nu dai prioritate pietonilor pe trecere ... Trăieşti în altă lume...
Revenind la beneficiile frumuseţii în căutarea unui job, pentru ce optăm? Pentru competenţă sau pentru prezenţă agreabilă? Dar nu se exclud aceste două aspecte! Pot exista împreună! Însă direcţia privirii să fie corectă! Altfel, copiii noştri îşi vor dori toţi să devină fotomodele, să conducă nu ştiu ce bolid, fără a căuta adevăratul sens al vieţii! Altfel, fetiţele noastre vor căuta căsătoria cu vreo avere, îşi vor expune „fericirea” pe sticlă, după care vor aranja divorţuri cât mai apetisante pentru publicul la fel de înfometat...
Aşadar, doamnelor, fiţi deştepte şi frumoase, fiţi competente şi veşnic tinere!
No comments:
Post a Comment