Thursday, April 28, 2011

Un aspirator-menajeră...



            Am ajuns s-o trăiesc şi pe asta... Nu-s tocmai fericită că am trecut prin aşa ceva. Dar, măcar, am luat o decizie: să-mi cumpăr un aspirator – menajeră NaviBot. Să vă explic.
            Nu-s tocmai o fiinţă excesiv de preocupată de curăţenia casei (aşa cum este mama mea), dar ordinea de bun-simţ o păstrez întotdeauna. Însă, într-o zi cu soare, părinţii mei au hotărât să-mi facă o surpriză … de neuitat. S-au gândit că o vizită neanunţată o să mă umple de bucurie. De fapt, asta ar fi fost reacţia mea normală, dacă grija mamei pentru curăţenie n-ar fi fost obsesivă. De câte ori îşi anunţa vizita, mă străduiam din răsputeri să-i ating standardele. Dacă reuşeam sau nu, aflam îndată, căci diplomaţia nu a intrat niciodată în strategiile familiei. De data asta, „surpriza” s-a cam transformat într-o fereastră deschisă spre „normalitatea” zilnică. Am avut, totuşi, noroc de telefonul soră-mii care, cu zece minute înainte, m-a înştiinţat de intenţia alor mei. Vestea m-a pus în mişcare imediat. Lucrurile şi-au găsit repede locul lor prin dulapuri, iar praful a dispărut instant de pe mobilă. Mai trebuia să curăţ colivia papagalilor. Frumoasele conlocuitoare, două nimfe, sunt în stare de multe fapte de vitejie: praf cât o întreagă cireadă şi seminţe peste tot cât un stol întreg…
            Aşadar, desfac partea metalică a coliviei, o aşez pe parchet, iau fundul de plastic al cuştii şi încerc să-l direcţionez cu un colţ spre găleata de gunoi. Îmi scapă din mână şi toate cojile de mei îşi revarsă splendoarea pe parchet şi pe covor, pe sub masă şi pe lângă pat…
Dacă în momentul acesta aş fi avut la dispoziţie un aspirator-menajeră, adică unul din acela care se mişcă singur prin cameră aspirând reziduurile, aş fi fost salvată. El m-ar fi ajutat cu seminţele împrăştiate, în timp ce eu aş fi aşezat hârtia pe fundul coliviei şi aş fi pus la loc papagalii crestoşi. Eu mi-am făcut treaba, dar când să strâng de pe jos, soneria  a dat de ştire că nişte musafiri se vor bucura (sau nu?) de tihna casei mele…
            N-are rost să vă mai spun de observaţiile „materne” legate de „climatul propice vieţii de familie”, de „bunul mers al cuplului într-o casă ordonată”… Nu! O să vă spun de decizia luată instantaneu: cumpărarea unui aspirator automat, cu care să nu mă mai simt singură în situaţii de criză. Pentru bunul mers al vieţii de familie!  

No comments:

Post a Comment